A velencei kalmár | Neguțătorul din Veneția | The Merchant of Venice

Willy in the House

 

A velencei kalmár című előadás nyomán

bazat pe spectacolul Neguțătorul din Veneția

based on The Merchant of Venice performance

Skeleton (szíve szerint) mérlegel | Skeleton (ascultându-şi inima) trage la cumpănă | Skeleton ponders (by heart)

A velencei kalmár | Neguţătorul din Veneţia | The merchant of Venice
Habima Nemzeti Színház | Teatrul Național Habima | Habima National Theatre

HU__________________________________________________________________

Hát van szívük? (Nekem nincs. De komolyan.) Nekik van. Antoniónak is. Marad, véletlenül. Van szíve, mert Portiának van szíve. Bassaniónál. S mindenkinek a szíve úgy általában másnál. (A pénzzel a helyzet hasonló.) Ha az embernek van szíve, azért arra jobban kell(ene) vigyázni. Azzal lehet élni, szeretni, meg ilyen apróságok. Ezek komoly dolgok. Én meg? Nem vehetem komolyan? Most komolyan. Ha komolyan veszem, folyton kacsintanak. Vagy beintenek. Ha lazán veszem, azt akarják, hogy komolyan vegyem. Kicsit Shakespeare, kicsit Habima. Kicsit jobban Habima, mint amennyire Shakespeare. Közben zsidóznak. Zsidóznak? Nekik szabad. Nekik szabad? Vagy Shakespeare zsidózik. Shakespeare-nek szabad? Ha neki szabad, nekünk szabad? (Nevetni.) A végén nem tudom komolyan venni. Kellene? Mert hiába akarom. Komolyan. De nem is akarom. Ők sem? Olllé!

RO__________________________________________________________________

Chiar avem inimă? (Eu nu am. Pe bune.) Ei au. Și Antonio are. Îi rămâne, din întâmplare. Are inimă, pentru că și Portia are o inimă. La Bassanio. Și inima tuturor, în general, e la altă persoană. (Așa stă treaba și cu banii). Totuși, dacă un om are inimă, de asta trebuie (ar trebui) să avem mai multă grijă. Cu inimă se poate trăi, iubi și alte chestii mărunte asemănătoare. Acestea sunt lucruri serioase. Și eu? Eu nu pot s-o iau în serios? Acum serios. Dacă o iau în serios, îmi fac cu ochiul mereu. Sau încep să huiduiască. Dacă o iau lejer, îmi spun s-o iau în serios. Puțin Shakespeare, puțin Habima. Puțin mai mult Habima, decât Shakespeare. Între timp mă fac și evreu. Mă fac evreu? Ei pot s-o facă. Ei pot s-o facă? Sau Shakespeare mă face evreu. Shakespeare poate s-o facă? Dacă el poate, noi putem s-o facem? (Să râdem). În cele din urmă nu pot s-o iau în serios. Ar trebui? Pentru că degeaba vreau. Serios. Dar nici nu vreau. Nici ei? Ole!

EN__________________________________________________________________

Do they have a heart? (I don’t. Honestly.) They do have a heart though. Antonio does too. He stays, accidentally. He has a heart, because Portia has a heart. At Bassanio. And everybody’s heart is generally at someone else. (Similar to the money’ situation.) If a person owns a heart, they (should) take better care of it. It makes living, loving possible, stuff like that. Serious stuff. What about me? Can I take it seriously? Like seriously. If I take it seriously, they keep on winking at me. Or flipping me off. If I take it easy, they would want me to take it seriously. A little bit of Shakespeare, a little bit of Habima. A lesser bit Shakespeare, than Habima. Meanwhile, they throw around the concept of Jews. They are allowed to. Are they? Or Shakespeare does so. Is he allowed? If they were allowed, we are allowed too. (To laugh.) in the end, I just can’t take it seriously. Should I? because I try in vain. Seriously. But I don’t want to. Neither do they? Olle!

demkata

Húsmese | Povestea cărnii | A Tale of Meat

A velencei kalmár című előadás nyomán

bazat pe spectacolul Neguțătorul din Veneția

based on The Merchant of Venice performance

Három dobozt felnyitottam | Am deschis trei cutii | I opened three boxes

A velencei kalmár | Neguţătorul din Veneţia | The merchant of Venice

Habima Nemzeti Színház | Teatrul Național Habima | Habima National Theatre

HU__________________________________________________________________

Engem választ, aki mindent kockára tesz.

Ki tesz kockára mindent? Honnan tudjuk, mi az a minden? És ki az az ember, akiben minden benne van? Ma este úgy olvastam az elém tárulkozó karnevált, hogy a kockára alig fér fel valami és a minden egyben a semmi. Ez a semmiminden hosszú kötelekről lóg alá, az egyik végén kampó, a másik végén szavak.

Bennem nyered el azt, amit sokan kívánnak.

Ebben az esetben el lehet gondolkodni azon, hogy ki álmodik nagyot: az, aki kíván, vagy az, akit kívánnak. A legjobb talán az, ha álruhába bújunk.

Bennem nyered el azt, amit megérdemelsz.

Ugyan már. Ki dönti el, hogy kinek mennyi a jussa? A keresztény vagy a zsidó isten? A férfi vagy a nő? Bennem vagy a másikban halmozódik fel az, amit megérdemlek? Végül is a szavak bonyolítják túl azt, amire a testek ugyanúgy reagálnak.

A maszkok, a zene, a színek, a tánc, az egymáshoz simulás, a pompás ruhák, a fények, a hangok, a hazug szavak és az igazak egy nagy karneválban hömpölyögtek, és berántották azokat is, akik csak egyszerűen nézők szerettek volna lenni. (Egyszerűen? Nézők? Egyszerűen Shakespeare-t? Van ilyen?)

RO__________________________________________________________________

Mă alege pe mine cel care joacă o carte mare.

Cine joacă o carte mare? De unde ştim ce înseamnă totul? Cine este cel în care se poate regăsi totul? În seara aceasta aşa am citit carnavalul desfăşurat în faţa ochilor mei, ca și cum pe carte abia încape ceva, şi totalitatea este în acelaş timp şi nulitatea. Această nulitatetotalitate atârnă pe sfori lungi, în capătul uneia un cârlig, pe cealaltă sfoară cuvinte.

În mine vei dobândi ceea ce mulţi îşi doresc.

În acest caz ne putem gândi la faptul că cine are vise mari: cel care doreşte, sau cel care este dorit. Poate cel mai bine ar fi să ne deghizăm.

În mine vei dobândi ceea ce meriţi.

Auzi vorbă! Cine poate să decidă fiecare ce drepturi are? Dumnezeul creştin sau cel evreu? Bărbatul sau femeia? În mine sau în celălalt se acumulează ceea ce merit? În cele din urmă cuvintele complică totul, la care corpurile reacţionează la fel.

Măştile, muzica, culorile, dansul, alipirea de celălalt, hainele fastuoase, luminile, sunetele, cuvintele false şi adevărate curg într-un mare carnaval şi îi implică şi pe cei care iniţial vroiau să fie simplii spectatori. (Simplii? Spectatori? Pe Shakespeare pur şi simplu? Există aşa ceva?)

EN__________________________________________________________________

Who chooseth me must give
and hazard all he hath.

Who hazards everything? How do we know what everything is? Who is the person that is into everything? The way I read tonight the unfolding carnival barely left anything to hazard and in everything was nothing at the same time. This nothingeverything hangs from long ropes, hook on one end, words on the other.

Who chooseth me shall gain
what many men desire.

In this case, we might ponder who dreams big: the one who desires or the desired one. Maybe it’s for the best to disguise ourselves.

Who chooseth me shall gain
what many men desire.

Come on. Who decides who deserves what? The Christian or the Jewish God? The man or the woman? Do the things I deserve pile up in me or in the other? Eventually words overcomplicate things that body react the same way to.

The masks, the music, the colours, the dance, the straining each other, the fabulous clothes, the lights, the sounds, the deceitful words and the true ones all flowed in a great carnival, and they swept away even the ones who intended only to be simple viewers. (Simply? Viewers? Simply viewers of Shakespeare? Do these even exist?)

emőke